APM Giurgiu

Schimbările climatice reprezintă una din cele mai grave probleme sociale, economice şi de mediu cu care se confruntă omenirea şi acestea sunt deja o realitate. Schimbările climatice sunt schimbări de climat care sunt atribuite direct sau indirect unei activităţi omeneşti care alterează compoziţia atmosferei la nivel global şi care se adaugă variabilităţii naturale a climatului observat în cursul unei perioade comparabile. Motivul principal al schimbărilor climatice, de care astăzi nu se mai îndoieşte nimeni, este încălzirea globală, creşterea temperaturii la nivelul suprafeţei terestre. Celelalte modificări constatate în sistemul  climatic global descind direct de aici:gheţarii şi banchizele polare se topesc, nivelul mărilor creşte, circuitul apei în natură se amplifică, precipitaţiile devin extreme, iar aşa numitele catastrofe naturale se îndesesc.

Învelişul gazos al planetei noastre este implicat într-un fenomen major,  aşa numitul „efect de seră”. În acest înveliş, situat în troposferă, bogat în vapori de apă, se găsesc o serie de gaze, provenite de pe Pământ, în principal dioxid de carbon (CO2), metan (CH4), oxizi ai azotului (protoxid azot N2O), hidroflorocarburi (HFCs), perfluorcarburi (PFCs) numite gaze de seră (GES). Lumina solară, respectiv razele ultraviolete – calde, provenite de la Soare, străbat atmosfera şi ajung pe Pământ. Pământul le radiază sub formă de raze infraroşii care, ajungând la învelişul gazos, trec în cantitate mică prin acesta, pierzându-se astfel şi o parte infimă de căldură. Restul de raze infraroşii – calde, deci cea mai mare parte, ajung din nou pe Pământ, încălzindu-l. Fără prezenţa acestor raze calde pe Pământ, temperatura medie a atmosferei ar fi fost foarte scăzută, de –15 0 Cîn loc de +15 0 Ccât este în prezent. Acesta este rezultatul benefic al „efectului de seră” însă efectele negative, datorate accentuării efectului de seră, sunt poate tot atât de importante ca şi cele pozitive.

În anul 1992 liderii mondiali şi experţii de mediu din peste 200 de ţări s-au reunit la întâlnirea la nivel mondial de la Rio de Janeiro pentru a încerca să răspundă crizelor globale de mediu. S-a convenit stabilirea Convenţiei – cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (U.N.F.C.C.C.) care să creeze cadrul general al acţiunilor interguvernamentale de răspuns la provocarea prezentată de schimbările climatice. S-a recunoscut cu acest prilej că sistemul climatic este o resursă comună a cărei stabilitate poate fi afectată de emisiile de dioxid de carbon şi gaze cu efect de seră. Obiectivul U.N.F.C.C.C. era “realizarea stabilizării concentraţiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să prevină interferenţa antropică nocivă cu sistemul climatic. Acest nivel va trebui realizat într-un interval de timp suficient care să permită ecosistemelor să se adapteze în mod natural la schimbările climatice, astfel încât producţia de alimente să nu fie ameninţată şi să permită continuarea dezvoltării economice într-o manieră durabilă.”

În anul 1994, România a ratificat U.N.F.C.C.C. prin Legea nr. 24/1994. Prin semnarea U.N.F.C.C.C. şi adoptarea ţintei de reducere, România şi-a manifestat în mod clar preocuparea faţă de schimbările climatice la nivel mondial şi voinţa politică de a îndeplini angajamentele ce derivă din această Convenţie. Ca parte semnatară a Convenţiei Cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice, România trebuie să implementeze toate dispoziţiile acesteia, şi în special cele legate de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul anului 1990.

În anul 1996 a fost creată Comisia Naţională de Schimbări Climatice C.N.S.C. prin H.G. nr. 1275/1996. Funcţiunile C.N.S.C., ca principal organ consultativ al Ministerului Mediului privind deciziile legate de politica referitoare la Schimbările Climatice. Sarcinile sale constau din servicii consultative legate de aprobarea comunicărilor naţionale şi inventarelor GES şi aprobarea proiectelor JI şi activităţilor de schimb de emisii. Rolul C.N.S.C. va fi întărit ca instrument de incorporare a considerentelor legate de schimbări climatice în alte domenii politice şi, astfel, asigurare a implementării Strategiei Naţionale de Schimbări Climatice – S.N.S.C.. C.N.S.C. are rolul de monitorizare a implementării S.N.S.C. şi Planului Naţional de Alocare pentru Schimbări Climatice. În plus, vor fi incluşi aici şi alţi factori implicaţi, inclusiv ONG-uri. Ministerele sunt reprezentate în cadrul  C.N.S.C. la nivel de decizie. În cadrul C.N.S.C. se pot înfiinţa grupuri de lucru cu participarea experţilor pentru rezolvarea unor aspecte specifice, după caz.

Dovezile ştiinţifice apărute au indicat necesitatea unor măsuri mai stringente de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. În anul 1997, la Kyoto, la cea de-a treia Conferinţă a Părţilor la Convenţia-cadru, a fost semnat un protocol la U.N.F.C.C.C., Protocolul de la Kyoto, în vederea stabilirii unor măsuri, ţinte şi perioade clare de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. România a fost prima ţară, cuprinsă in Anexa I a Convenţiei, care a ratificat prin Legea nr. 3/2001 Protocolul de la Kyoto, obligându-se astfel la o reducere de 8% în perioada 2008 - 2012, faţă de anul de bază (1989), în vederea armonizării cu măsurile Uniunii Europene, de reducere cu acelaşi procent. Protocolul de la Kyoto a devenit obligatoriu prin lege la 16 februarie 2005.         

            Începând cu anul 2007, în România se aplică schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, reglementată de Directiva 87/2003/CE, amendată de Directiva 101/2004/CE ce sunt transpuse în legislaţia naţională prin Hg 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, cu modificările şi completările ulterioare.